Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.5

Prezentarea facuta de EDRi la intalnire grupului ALDE  - 7 Martie 2012

Două chestiuni vor fi abordate aici. În primul rând, necesitatea unei evaluări atente a situației foarte dificile în care ne aflăm în momentul de față și, în al doilea rând, eșecul de a învăta din greșelile trecutului și punerea în pericol a caracterului deschis al Internetului – principala caracteristică ce îi conferă acestei rețele beneficiile economice și sociale de care ne bucurăm cu toții.

Comisarul Neelie Kroes afirma că“cetățenii aud tot mai des cuvântul “drept de autor” și urăsc semnificația pe care acesta o are. Din păcate, mulți percep sistemul actual ca pe un instrument de pedepsire și interzicere, nu de recunoaștere și  răsplată.” În Comunicarea Comisiei Europene referitoare la implementarea Directivei privind aplicarea drepturilor de proprietate intelectualăse arată că încălcările drepturilor de proprietate intelectuală în spațiul digital sunt omniprezente. Omniprezent înseamnă pretutindeni și întotdeauna. Atunci când o persoană încalcă legea, acea persoană are o problemă. Atunci când societatea încalcă legea, atunci este legea cea care are o problemă.

Am ajuns în această situație pentru că politicile existente au eșuat. La fiecare câțiva ani elaborăm politici represive pentru felul în care arătau lucrurile cu doi ani în urmă, fie că este vorba despre ordinele judecătorești prevăzute în Directiva 2001/29 (și în ACTA) sau despre obligațiile privind accesul la informații prevăzute în Directiva din 2004 privind aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală (și în ACTA). Dar ACTA este mult mai nocivă, pentru că prevede atât privatizarea aplicării legii, cât și exportarea acesteia.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.5

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a emis, în data de 7 martie, un aviz asupra propunerilor de modificare a cadrului european de reglementare în domeniul protecției datelor cu caracter personal - o propunere de regulament conținând reguli cu caracter general și o propunere de directivă cu prevederi specifice pentru autoritățile cu responsabilități în domeniul aplicării legii.

Autoritatea apreciază propunerile de modificare a cadrului de reglementare, pe care le consideră a fi o contribuție importanță la consolidarea dreptulului la protecția datelor în Europa, însă își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că propunerea de regulament este departe de a fi un “set cuprinzător de reguli pentru protecția datelor cu caracter personal la nivel național și european în toate domeniile vizate de politici UE”.

Problemele propunerii de regulament se referă în primul rând la chestiuni legate de aplicarea prevederilor legale, întrucât nu abordează o serie de chestiuni precum regulile privind protecția datelor la nivelul instituțiilor și organismelor UE și instrumentele specifice de aplicare a prevederilor legale.

Autoritatea își exprimă susținerea pentru propunerea de regulament, întrucât aceasta elimină multe dintre inconsistențele generate de legislațiile naționale, și consideră că noile reguli vor consolida drepturile indivizilor, vor genera o creștere a gradului de responsabilizare a operatorilor în ceea ce privește modul în care gestionează datele cu caracter personal și vor consolida puterea și rolul autorităților naționale de supraveghere. Autoritatea consideră însă că propunerile Comisiei referitoare la autoritățile polițienești și judiciare sunt “inacceptabil de slabe” și nu ar trebui să se abată de la regulile generale stabilite în propunerea de regulament în așa măsură încât să ofere posibilitatea de restricționare a unor principii și drepturi esențiale.

Dosar legislativ – Inițiative legislative românești

• Iniţiativă legislativă privind comunicaţiile electronice
  • 28 februarie 2012: proiectul de lege este adoptat tacit de către Camera Deputaților, ca urmare a depășirii termenului constituțional pentru dezbatere și vot final;
  • 1 martie 2012: proiectul de lege este înregistrat la Senat pentru dezbatere (nr.B82/2012).
• Iniţiativă legislativă privind reţinerea datelor
  • 14 februarie 2012: Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi decid să solicite Guvernului emiterea unui nou punct de vedere cu privire la propunerea legislativă - vezi sinteza activităţii Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor din 13-16 februarie 2012.
• Propunere legislativă privind modificarea Legii nr.194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare
  • Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr.194/2011 privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare conține o prevedere ambiguă conform căreia “Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale și Brigada de Combatere a Crimei Organizate vor aviza site-urile care funcționează prin servere din străinătate”.
  • Parcurs legislativ:
    • 2 februarie 2012: propunerea legislativă este înregistrată la Senat pentru dezbatere cu nr.B28/2012;
    • 21 februarie 2012: propunerea legislativă este transmisă pentru aviz la Consiliul legislativ și pentru punct de vedere la Guvern.
  • Calendar estimativ:
    • aprilie 2012: dezbaterea propunerii legislative  în Senat.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.4

S-a vorbit mult despre recenta decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în cazul Sabam vs Netlog și despre impactul acesteia asupra ACTA. Acest articol își propune să sublinieze diferența între realitate și ficțiune.

În ambele cazuri, Sabam vs Netlog și Scarlet vs Sabam , Sabam a solicitat un ordin judecătoresc care să impună filtrarea, în absența unor suspiciuni și în mod nelimitat, a utilizării serviciilor Internet de către cetățeni (găzduire web în cazul Netlog și rețele peer-to-peer în cazul Scarlet), pe cheltuiala furnizorului de servicii. În cazul Netlog, instanțele belgiene au intenționat să se opună unui astfel de ordin judecătoresc, dar au dorit să îl susțină în cazul Scarlet.

Deciziile CJUE în cele două cazuri s-au bazat pe prevederile Cartei Drepturilor Fundamentale a UE. Politicienii și susținătorii ACTA susțin că ne putem baza pe Cartă ca instrument care să prevină implementarea Acordului în maniere care ar încălca drepturile cetățenilor. În realitate însă, , deciziile Curții nu fac altceva decât să demonstreze faptul că ACTA este un acord periculos.

Conform art.27 din ACTA, statelor semnatare li se solicită să încurajeze cooperarea sectorului privat în scopul aplicării prevederilor legale. Dacă Scarlet sau Netlog ar fi implementat măsurile de filtrare ca acțiuni “voluntare” de cooperare cu Sabam, niciunul dintre cazuri nu ar fi ajuns la CJUE – sau cel puțin nu pentru câțiva ani. Astfel, în baza ACTA, măsurile pe care CJUE le-a considerat a reprezenta încălcări ale vieții private, libertății de comunicare și libertății de a desfășura activități economice ar fi fost implementate în mod arbitrar și ilegal în afara statului de drept.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.4

La scurt timp de la învestirea Comisiei Europene, în 2009, cei 27 de membri ai săi au mers la Luxemburg pentru a depune jurământul solemn că vor respecta Carta Drepturilor Fundamentale în îndeplinirea tuturor atribuțiilor care le revin. Una dintre prevederile cele mai importante ale Cartei se referă la faptul că orice restrângere a exercitării a drepturilor fundamentale trebuie să fie “necesară” să îndeplinească obiective de interes general sau să vină în apărarea drepturilor și libertăților altora. Comisarul Malmström și-a asumat astfel obligația de a se asigura că orice măsură promovată sau susținută de către serviciile sale este necesară și eficientă.

Una dintre cele mai controversate chestiuni aflate în sarcina Comisarului Malmström este Directiva privind reținerea datelor. Serviciile comisarului au fost obligate, conform Directivei, să pregătească un raport privind implementarea acesteia până în septembrie 2010. În consecință, comisarul a participat la întâlnirea Consiliului de Miniștri din 15 iulie 2010, solicitându-le statelor membre să furnizeze Comisiei informații “necesare” pentru finalizarea raportului de evaluare. Ulterior, având în vedere absența unor informații adecvate de la statele membre, Malmström a transmis statelor membre o nouă scrisoare, în 27 iulie 2010, solicitându-le datele necesare.

Ca urmare a faptului că statele membre au eșuat în a-și îndeplini obligațiile referitoare la furnizarea de date statistice, prevăzute în art.10 al Directivei, , Comisia, la rândul său, nu și-a putut respecta obligația de a elabora raportul de evaluare până la 15 septembrie 2010. În cele din urmă, Comisia a fost obligată să adopte un raport cu date neadecvate și cu o întârziere de mai mult de jumătate de an.. Însă, chiar și pentru un observator neutru, raportul Comisiei evidenția faptul că Directiva are o serie de grave deficiențe și că trebuie să fie cel puțin reformată sau, cel mai probabil, abrogată. Raportul conținea atât de multe deficiențe încât EDRi s-a simțit obligat să elaboreze un “raport alternativ” care să evidențieze problemele constatate.

Absența datelor care ar fi trebuit să fie furnizate de către statele membre a adus Comisia într-o situație destul de dificilă, neavând nicio speranță de susținere din partea statelor membre cu privire la abrogarea Directivei, nicio speranță că va obține de la statele membre date care să demonstreze necesitatea reținerii datelor (întrucât astfel de date par să nu existe) și nicio posibilitate (care să poată fi susținută cu argumente de ordin legislativ) de menținerea a Directivei în forma actuală. Ca rezultat, comisarul Malmström a fost obligat să transmită o nouă scrisoare miniștrilor responsabili pentru justiție și afaceri interne, solicitându-le să furnizeze Comisiei date utilizabile – sugerând, poate în mod disperat, că “multe state membre par să nu fie sigure cu privire la datele cantitative și calitative care trebuie furnizate Comisiei pentru a o putea asista în activitatea sa.”

Ca urmare a scrisorii deschise transmisă de către ApTI și ale asociații și persoane interesate în noiembrie 2011,cu privire la digitizarea şi accesibilitatea online, prin intermediul Europeana.eu, a materialului cultural românesc , Ministerul Culturii și Patrimoniului Național a formulat un răspuns prin care se comunică, printre altele, următoarele chestiuni:

În România, protecția dreptului de autor și a drepturilor conexe este reglementată prin Legea nr.8/1996, care a suferit, de-a lungul timpului, numeroase modificări și completări., impuse, de cele mai multe ori, de rațiuni legate de necesitatea asigurării conformității cu reglementările europene în domeniu.

Continuând seria acestor amendări sucessive, o nouă propunerea legislativă privind modificarea și completarea Legii nr.8/1196 a fost depusă în Parlament, fiind înregistrată spre dezbatere la Senat în data de 15 februarie 2012 (cu nr.B44/2012).

Propunerea legislativă (care nu a intrat încă în procedură de dezbatere parlamentară, fiind transmisă Guvernului pentru un punct de vedere) preia o foarte mare parte din prevederile unui proiect de lege similar propus în anul 2010 de către Ministerul Culturii și Patrimoniului Național (dar se pare abandonat între timp) și vizează o serie de aspecte precum (dupa cum sunt mentionate in adresa initiatorului):

• comunicarea publică, în scop ambiental, a operelor muzicale: se propune ca faptele de comunicare publică în scop ambiental a operelor muzicale, fără autorizare, să fie considerate contravenții, și nu infracțiuni, așa cum este cazul în prezent);
• copia privată - remunerațiile compensatorii care trebuie plătite pentru aparatele prin intermediul cărora se pot realiza copii: se propune extinderea obligației de plată a acestor remunerații pentru aparatele care permit realizare de copii și nu doar pentru aparatele concepute pentru realizarea de copii, așa cum prevede legislația în vigoare;
• operele orfane: se propune crearea unui registru național al operelor orfane;
• înlocuirea sintagmei “în scop comercial “cu sintagma “la scară comercială” și definirea acesteia din urmă ca fiind “activitatea întreprinsă în scopul obținerii unui avantaj economic sau comercial, direct sau indirect, ceea ce exclude în mod normal activitatea consumatorilor finali care acționează cu bună credință”.