Decizia CEDO: link-urile nu sunt conținut propriu-zis

  • Posted on: 5 December 2018
  • By: George Hari Popescu

Într-un caz recent de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, s-a decis că link-urile spre conținut defăimător nu reprezintă un motiv să fie îngrădită libertatea de exprimare. În cazul “Magyar Jeti Zrt vs. Ungaria”, o companie a fost acuzată că a publicat un link către un interviu de pe Youtube, care s-a constatat că avea conținut defăimător. Curtea a subliniat importanța link-urilor în funcționarea Internetului și a făcut distincția dintre link-uri și jurnalismul tradițional.

În ce a constat cazul

Magyar Jeti Zrt este operatorul portalului de știri 444.hu, care inserează deseori link-uri în articolele publicate. În septembrie 2013, un grup de suporteri care mergeau spre România s-a oprit la o școală primară din Ungaria, cu mulți elevi de origine rromă și au făcut remarci rasiste. Într-un interviu ulterior, liderului grupului minoritar al rromilor a făcut referiri la Jobbik, un partid de dreapta din Ungaria, care a fost criticat în trecut pentru atitudinea sa anti-rromi și antisemitică. Interviul a fost publicat pe Youtube. 

 

A doua zi, Magyar Jeti Zrt a publicat un articol despre incident și articolul conținea un link către interviul de pe Youtube, dar articolul nu se referea la Jobbik. Partidul a inițiat un proces împotriva proprietarului site-ului și a altora, spunând că reputația i-a fost afectata prin acel link către Youtube. În 2014, Jobbik a câștigat și Curtea din Debrecen a constatat că Magyar Jeti Zrt este vinovat.

 

Curtea Europeană a decis însă că Magyar Jeti Zrt nu este vinovat și libertatea de exprimare a fost încălcată, deoarece link-ul nu este conținut propriu-zis, ci doar o indicare a unui conținut extern. Decizia s-a bazat pe Articolele 10 și 19 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Explicațiile Curții Europene a Drepturilor Omului

Argumentația CEDO subliniază câteva princpii extrem de importante:

1. Linkurile sunt importante pentru buna funcționare a Internetului. Trebuie făcută distincția dintre conținut și o legătură către un alt conținut.

“Hyperlink-urile, ca tehnică jurnalistică, sunt diferite de tehnicile editoriale pentru că direcționează utilizatorii către conținut disponibil în altă parte pe Internet. Ele nu afișează conținutul, ci doar atrag atenția cititorilor în legătură cu existența unui material pe un alt site”.par. 74

 
2. Simplul link către un conținut nu poate fi considerat, ca atare, diseminare de informații.
 

Evident, autorul articolului (persoana care face link-ul) nu are control asupra conținutului găzduit în altă parte, iar acesta poate fi schimbat după crearea link-ului. Ca atare, simplul link spre conținut nu înseamnă diseminare de informații defăimătoare. - par. 76

 
3.  În anumite circumstanțe extraordinare, se poate ca postarea unui link să atragă și răspunderea celui care publică, dar o serie de criterii trebuie să fie luate în considerare (în acest context merită să vă uitați și pe deciziile CJCE pe acest subiect):
 

“Curtea identifică în particular următoarele aspecte ca fiind relevante:

(i) jurnalistul și-a declarat acordul cu conținutul în cauză?

(ii) jurnalistul a repetat conținutul respectiv fără să-și declare acordul cu el?

(iii) jurnalistul doar a făcut link către conținutul respectiv fără să-și declare acordul cu el?

(iv) jurnalistul știa că acel conținut este defăimător și în afara legii?

(v) jurnalistul a acționat cu bună credinți, cu respect față de etica jurnalistică și a făcut tot ce este necesar pentru un jurnalism responsabil?”par. 77

 
Cazul demonstrează încă o dată de ce acel nou drept auxiliar (a.k.a taxa pe link) propus de Uniunea Europeană nu are nicio justificare logică, în afară de protejarea unor interese comerciale ale unui anumit grup de companii.

Ce părere ai?

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.