Ai un site cu comentarii? Hai cu notificarea la ANCOM. #DSA #Birocrație

Am trimis împreună cu alte 6 organizatii (ActiveWatch. Asociația CIVICA. Mediawise Society. CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică, Asociația Rădăuțiul Civic  si Centrul pentru Jurnalism Independent)  o scrisoare deschisă către Comisiile competente din Senat legată de importanța modificării proiectului de lege pentru implementarea DSA pentru a nu crea o obligație generală pentru orice site care are o zonă de comentarii de a se notifica la ANCOM. Acest aspect nu doar că nu este cerut de Regulamentul DSA, dar este contrar legislației actuale și dezavantajos pentru furnizorii din România, comparativ cu cei din alte state membre UE, ceea ce contravine principiului pieței europene unice.

Ce este DSA și când intră în vigoare?

DSA - un Regulament al Uniunii Europene cunoscut ca Regulamentul DSA (Digital Services Act - Regulamentul privind serviciile digitale) - a intrat în vigoare la data de 17 februarie 2024 în toate statele membre ale UE.

Proiectul de lege care urmează să reglementeze specificitățile implementării DSA în România este încă în Parlament (de fapt, abia pe 13.02.2024 a fost adoptat de Camera Deputaților și acum se află în dezbatere la Senat). 

Însă, proiectul introduce obligații birocratice noi, care nu sunt prevăzute de Regulamentul pe care îl transpune. Printre acestea sunt și obligații care vizează o categorie foarte largă de publicații online, bloguri, magazine online și orice alte site-uri online, care colectează și publică opinii și comentarii de la utilizatori (adică User Generated Content - UGC).

Ce propune România în plus față de obligațiile din textul DSA?

În plus față de Regulamentul DSA, proiectul de lege propus de ANCOM și deja adoptat de Camera Deputaților prevede obligația unei notificări la ANCOM a furnizorilor de servicii intermediare [1], care intră în domeniul reglementat de proiect, în maxim 45 de zile de la începerea activității sau de la intrarea în vigoare a ordinului ANCOM, care va stabili detaliile formularului de notificare. De asemenea, proiectul propune și o amendă de la 5 000 la 30 000 de lei pentru cei care nu respectă obligația de notificare. Conform proiectului toți furnizorii de servicii intermediare se supun acestei obligații (Art. 5). 

Doar că autoritățile încă nu înțeleg spectrul extrem de larg de acoperire al DSA, care nu include doar Facebook, Google sau Amazon sau firme comerciale care prin obiectul lor principal de activitate intră în categoria de platforme online sau de găzduire de User Generated Content (UGC), ci toți furnizorii de servicii intermediare, inclusiv pe cei care oferă - în mod subsidiar față de propriul conținut - funcționalități de comentarii sau altele similare pentru UGC [2].

Mai mult, definirea largă a spectrului serviciilor de găzduire din Regulamentul DSA (Art. 3 lit. g iii) face ca inclusiv cineva care are o pagină de Facebook sau un cont de Youtube cu comentariile active să poată fi considerat responsabil (probabil în solidar cu platforma) pentru moderarea UGC din comentarii, mai ales când are unelte tehnice prin care poate să o facă. 

Deci pentru toți acești furnizori de servicii intermediare care se află în România, autoritățile române inventează obligația de notificare, pentru a ști ANCOM care îi vor fi “noii supuși”. Obligația include și declararea unui punct unic de contact al furnizorului de servicii intermediare, deși în art. 11 și 12 din DSA există doar obligația de publicare pe propriul site, nu de declarare la vreo autoritate.

ApTI a participat la dezbaterea publică a legii la ANCOM în noiembrie 2023, când a ridicat inclusiv aceste probleme, dar Camera Deputaților nu a organizat vreo dezbatere publică pe acest proiect.

De ce notificarea la ANCOM este discriminatorie și ilegală?

Obligația de notificare prealabilă la ANCOM este de facto un proces de înregistrare obligatoriu (trebuie să îl faci înainte de prestarea serviciilor, există o sancțiune pecuniară serioasă), ceea ce este interzis conform directivei e-commerce, implementată în România de Legea nr. 365/2002:

Art. 4 (1) Furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale de către persoanele fizice sau juridice nu este supusă niciunei autorizări prealabile(...)

Din ceea ce cunoaștem în acest moment, nicio altă țară nu a propus o prevedere similară în implementarea DSA, iar o obligație existentă doar pentru furnizorii cu domiciliul în România ar încălca principiul pieței libere a Uniunii Europene și ar fi contrară esenței Regulamentului de a crea o piață unică europeană.

Practic, prin faptul că ești un furnizor cu sediul în România ești dezavantajat, deși în era Internetului poți foarte bine să ai firma în Bulgaria sau Ungaria și să prestezi serviciile în România.

Ce poate face Senatul?

În primul rând Senatul ar trebui să facă o dezbatere serioasă în care să ia în calcul dacă propunerile Guvernului au logică și cum afectează ele nu doar furnizorii de servicii, ci și libertatea de exprimare a celor care se exprimă online sau au medii online în care permit libertatea de exprimare a altora.

Trebuie să subliniem că sunt și alte probleme legate de DSA (vezi poziția ApTI din octombrie 2023), inclusiv cea cu privire la transpunerea literală a aspectelor de “autorități competente” care o să creeze neclarități pentru orice furnizor de servicii intermediare cu privire la ce autorități au responsabilități de reglementare în domeniul lor și care sunt exact aceste responsabilități.

În al doilea rând, cu privire la subiectul de mai sus, Senatul are mai multe opțiuni prin care poate corecta discriminarea și măsura birocratică:

• Poate să renunțe la orice obligație de notificare, ca fiind o obligație discriminatorie și ne-necesară conform DSA. Aceasta ar fi nu doar opțiunea cea mai simplă, ci și cea mai logică.

• Poate să limiteze notificarea doar la:

  • Furnizorii de servicii intermediare, ca obiect principal de activitate, pentru a exclude situația în care “activitatea respectivă este o caracteristică minoră și/sau pur auxiliară a unui alt serviciu sau o funcție minoră a serviciului principal” (am “împrumutat” textul de la definiția din art. 3 (i) DSA); 

  • Furnizorii de servicii intermediare cu o cifră de afaceri semnificativă (de exemplu peste 250.000 de euro), pentru a exclude serviciile similare prestate de sectorul non-profit sau de microfirme ori start-up-uri.

• Poate să facă notificarea doar o recomandare și nu o obligație, și să ofere avantaje pentru cei care vor să se notifice (de ex. să primească direct cererile de la autoritățile competente).

_________________________

[1]  Furnizorii de “servicii intermediare” reprezintă totalitatea furnizorilor reglementați de DSA care includ mai multe categorii: cei care fac “simplă transmitere”, cei care fac „stocare în cache” și cei care oferă servicii de “găzduire”. Această din urmă categorie cuprinde și sub-categoria de “platforme online”, care au mai multe obligații conform DSA. “Platforma online” este un serviciu de găzduire care nu doar stochează, ci și diseminează informații către public. În plus, platformele online foarte mari (VLOPS) - lista actuală cuprinde 17 firme -  sunt acele platforme care au peste 45 de milioane de utilizatori în Uniunea Europeană și au cele mai multe obligații, fiind reglementați direct de Comisia Europeană.

[2] Considerentul 13 din DSA explică clar că, de exemplu, “secțiunea de comentarii a unui ziar online nu intra în categoria de platforme online”. În schimb reiese că intră categoria de servicii de găzduire.