Ieri, Comisia Europeană a anunțat cu mare emfază un nou Regulament, EU KIDS, care își dorește să protejeze mai bine copiii online.
Ce nu spune comunicatul oficial - și probabil va fi tema principală de dezbatere în procesul de adoptare a noului regulament - este că, practic, propune o infrastructură tehnică de supraveghere. Impune obligații de verificare a vârstei tuturor posesorilor de conturi pe platforme online, așa cum sunt definite în legislația propusă, în principal prin delegarea atribuției de verificare a vârstei către Google și Apple. Așa cum am mai explicat, deși unele idei par simple, în practică nu se pot face. Sau, mai corect explicat, creează vulnerabilități, riscuri sistemice și probleme de implementare majore.
Deci, în scopul unei protecții teoretice a copiilor, toți utilizatorii de Internet din UE vor fi obligați să își confirme vârsta, înainte de accesarea serviciilor respective: social media, platforme video, magazine de aplicații (e.g., Google Play), jocuri online, sisteme de operare și servicii AI. Exact această practică a fost recent declarată neconstituțională în Franța de către Consiliul Constituțional (Decizia n° 2026-911 DC din 14 august 2026), care a identificat încălcări majore ale dreptului la liberă exprimare și la viață privată. În acea decizie, vedem explicații detaliate cum o asemenea măsură ar restricționa în mod disproporționat libertatea de exprimare, fără a face distincție între platforme și fără a ține cont de vârsta, maturitatea sau situația familială a utilizatorilor. De asemenea, s-ar încălca dreptul la viață privată, deoarece toată lumea, inclusiv adulții, ar fi obligată să treacă prin procesul de verificare, fără garanții suficiente pentru protejarea datelor personale implicate.
Cu această ocazie, Comisia anunță și ceea ce pare a fi o impunere obligatorie a portofelului digital european (EUDI), exact cel care e definit prin (Regulament (EU) 2024/1183) ca fiind voluntar și care nu poate fi folosit pentru a limita accesul la servicii digitale publice sau private.
În loc să vorbim despre protecția copiilor online și ce se poate face eficient (inclusiv restul de idei bune din categoria safety by design din propunere), vom dezbate în următorii ani măsura supravegherii tuturor impusă de Comisie.
În același timp, dacă obiectivul este protecția copiilor, aceasta ar trebui să includă și protecția drepturilor copiilor la libertatea de exprimare, asociere, cultură, joacă, precum și accesul la informații privind sexualitatea și sănătatea. În particular, adolescenții au nevoie și de spații online independente de părinții lor, nu exclusiv de controlul și monitorizarea părinților (vezi și reacția tinerilor). Restricționarea accesului adulților la conținutul publicat de minori ar putea, de asemenea, să limiteze posibilitatea tinerilor de a participa la dezbaterea publică și la activism, iar alte limitări ar putea avea un efect contrar în a demonstra un caz de bullying între minori.
De asemenea, restricțiile propuse ar putea dezavantaja sau chiar exclude în mod efectiv serviciile mai mici și interoperabile, consolidând, astfel, influența marilor platforme.
În loc de soluții eficiente pe termen lung - cum este partea de educație media (media literacy) - propunerea Comisiei limitează intervenția educațională la susținerea obiectivelor de protecție a copiilor în mediul online (înainte de acces) și nu leagă obligația de educație de niciun mecanism de conformitate sau sancțiune. Dar, oare cum poți învăța despre riscuri digitale, când accesul la mediul digital este închis sau limitat? E ca și cum ai vorbi despre educație sexuală cu o planșă cu o persoană îmbrăcată complet.
„Ca să conteze, educația media și digitală n-ar trebui să se facă din loc în loc, pe anumite tematici. Este nevoie de o abordare integrată, relevantă pentru interacțiunea copiilor cu media în general, de abilitatea de a folosi gândirea critică, ceea ce presupune exercițiu pe termen lung, pe tot parcursul formării unui copil“, cum bine precizează Nicoleta Fotiade de la Mediawise Society în opinia publicată azi.
Per ansamblu, propunerea pare a fi aliniată cu ceea ce serviciile Big Tech plănuiesc deja să facă în UE sau în alte jurisdicții, sub diferite niveluri de presiune publică.