Poziția ApTI vis-a-vis de listele rușinii fiscale

ApTI a trimis către Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației o poziție a asociației pe tema Proiectului de lege privind adoptarea unor măsuri pentru creșterea capacității financiare a unităților administrativ-teritoriale, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative. Acest proiect de lege a fost în dezbatere publică până pe 23 ianuarie 2026. Poziția noastră privește modul în care proiectul de lege afectează drepturile digitale, mai ales dreptul la viață privată. 

Redăm aici întreaga poziție pe care am înaintat-o Ministerului. 

---

Prin Proiectul de LEGE mai sus amintit se propune reinstituirea obligației ca ANAF să publice pe Internet lista debitorilor care înregistrează obligații fiscale restante inclusiv față de persoanele fizice, motivând necesitatea creșterii capacității financiare și a colectării creanțelor fiscale prin această formă de presiune publică.

Aceasta ar ridica însă probleme semnificative pentru drepturile fundamentale ale persoanelor fizice implicate, în special dreptul la viața privată, pentru motivele detaliate mai jos:

Să nu repetăm erorile trecutului

Atragem atenția asupra faptului că art. 162 din Codul de procedură fiscală, care prevede în prezent publicarea unei astfel de liste cu privire la persoanele juridice, într-o formă anterioară a mai prevăzut aceeași măsură și față de persoanele fizice. Inițial, în aplicarea prevederilor respective, s-a reglementat Procedura de publicare a listelor debitorilor care înregistrează obligații fiscale restante, precum și cuantumul acestor obligații, prin Ordinul nr. 558/2016 emis de Președintele ANAF.

Ulterior, prin O.U.G. nr. 25/2018 privind modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru aprobarea unor măsuri fiscal-bugetare, s-au adus modificări prevederilor art. 162 din Codul de procedură fiscală, în sensul eliminării obligației organelor fiscale de a publica pe pagina de internet proprie lista debitorilor persoane fizice, păstrând-o în schimb pentru persoanele juridice. Drept urmare, s-a adoptat și Ordinul nr. 509/2019 prin care au fost abrogate prevederile și lista care se refereau la persoanele fizice (art. 12.1-12.3 și Anexa nr. 2).

Pe durata implementării anterioare a acestei soluții s-au constatat erori administrative grave ce au afectat mii de cetățeni, precum: publicarea datelor pe platforma guvernamentală de „date deschise”, adică date care în mod normal pot fi utilizate, reutilizate sau distribuite în mod liber de către oricine în contradicție cu licența sub care s-au pus la dispoziție; publicarea datelor inexacte sau neactualizate; publicarea unor date eronate cu privire la persoane fără datorii restante; publicarea unor date privind datorii fiscale suspendate sau contestate în instanță; lipsa informării sau notificării corespunzătoare și completă a persoanelor ale căror date personale au fost publicate. De asemenea, acele date au fost indexate de motoare de căutare sau reutilizate de alte firme private în alte scopuri, ceea ce a afectat viața privată a persoanelor implicate.  

Toate acestea au condus un număr ridicat de litigii între persoanele fizice și autoritățile publice, precum și la amendarea ANAF de către ANSPDCP, în timp ce societatea, pe bună-dreptate, a perceput măsura drept o formă de umilire publică arhaică.

Abrogarea acestei dispoziții privind persoanele fizice prin O.U.G. nr. 25/2018, în paralel cu intrarea în vigoare a noului Regulament GDPR cu reguli stricte cu privire la prelucrarea datelor personale, a reprezentat confirmarea chiar din partea statului român că măsura nu este legală conform normelor GDPR și nu îmbunătățește colectarea creanțelor fiscale, ba chiar creează premisele unor ingerințe în drepturile cetățenilor și generează conflicte inutile și costisitoare în justiție.

Revenirea la această soluție arhaică în prezent nu poate fi văzută decât drept recunoașterea incapacității administrative a statului român de a îmbunătăți colectarea creanțelor fiscale prin metode moderne.

Statul român are deja la dispoziție un set de instrumente legale coercitive extrem de puternice și directe care permit recuperarea creanțelor fiscale fără a recurge la expunerea publică a datelor personale. Reintroducerea unei astfel de măsuri pare nu doar redundantă, dar chiar pur punitivă, vizând mai degrabă stigmatizarea cetățenilor decât eficiența colectării.

Impactul asupra dreptului la viață privată. Respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor

Dreptul la viață privată este un drept fundamental, nu doar conform Constituției, ci și a tratatelor internaționale privind drepturile omului, inclusiv Convenția europeană a drepturilor omului (art. 8) și Carta drepturilor fundamentale a UE (art. 7).

Aceasta înseamnă că legea propusă ar trebui să fie însoțită de o analiză de impact asupra drepturilor omului afectate de această propunere, conform bunelor practici propuse de Secretariatul General al Guvernului, care ar include jurisprudența CEDO și CJUE în această materie și modul în care proiectul guvernului nu afectează drepturile cetățenilor.

De asemenea, din perspectiva Regulamentului GDPR, care se aplică acestei prelucrări, prelucrarea datelor trebuie să respecte toate principiile din art. 6, inclusiv principiul reducerii la minimum a datelor prelucrate și limitarea la strictul necesar, raportat la scop. De asemenea - având în vedere impactul asupra unui număr semnificativ de cetățeni, ar fi obligatorie o analiză de impact asupra datelor personale (art. 35 GDPR), inclusiv o consultare cu Autoritatea română competentă în domeniu.

Cu privire la scopul propus în sine - atâta vreme cât există o suită întreagă de pârghii și mecanisme alternative de colectare a creanțelor, inclusiv coercitive și care acționează direct asupra patrimoniilor debitorilor și ca atare își ating nemijlocit scopul îndestulării, măsura publicării datelor personale ale debitorilor cu același scop, cu afectarea semnificativă a dreptului la viață privată și reputație a persoanei, apare ca nejustificată din punctul de vedere al necesității sale.

Este clar că atingerea adusă protecției datelor personale nu este singura cale de a asigura bunăstarea economică, și o astfel de intruziune în drepturile persoanelor se prefigurează a fi disproporționată și necontrolabilă. Problema administrativă a colectării creanțelor fiscale este transformată într-o publicitate punitivă pentru datele personale ale presupușilor debitori care nu poate fi controlată odată ce informațiile ajung în spațiul public. Eventuale mecanisme de rectificare, chiar și într-un termen rezonabil, vor acționa mult prea încet pentru a putea împiedica preluarea, diseminarea și indexarea informațiilor de motoare de căutare sau orice altă terță persoană. Date care în mod normal ar fi constituit secret fiscal vor fi preluate automat de către terți, ceea ce face ca informația să rămână accesibilă publicului mult timp după ce datoria a fost achitată.

Mai mult de atât, tehnologia și viața digitală a cetățenilor a evoluat enorm de mult din 2018 până în prezent. Publicarea unor astfel de date poate fi foarte ușor exploatată de actori rău-intenționați pentru atacuri de tip phishing, scam sau inginerie socială. Datele și secretele fiscale vor fi transformate astfel de către stat în vulnerabilități de securitate pentru cetățeni.

Pe de altă parte, vor exista consecințe negative inclusiv din partea unor actori care nu urmăresc neapărat scopuri ilicite sau infracționale, dar care colectează astfel de date și le întrebuințează în algoritmi automatizați în relația cu instituțiile de credit, platforme de tip FinTech sau scoring financiar, care ar putea penaliza persoanele respective pe termen lung pe baza unor date istorice sau chiar eronate. În astfel de cazuri, rectificarea datelor sau chiar achitarea datoriei, chiar și în cazul unei erori, greșeli minore sau dificultăți economice temporare, devine practic inutilă pentru recuperarea reputației, neputând exista un remediu efectiv din partea statului.

Toate acestea ar conduce la erodarea continuată a încrederii cetățenilor în modul în care instituțiile publice gestionează informațiile și datele cu caracter personal în era digitală. Reintroducerea acestei măsuri ar fi un regres major din perspectiva drepturilor cetățenești, ignorând lecțiile eșecului administrativ anterior și standardele europene de protecție a datelor. Fără a aduce o îmbunătățire în colectarea creanțelor fiscale, doar ar vulnerabiliza inutil cetățenii în fața unor riscuri de securitate și prejudicii reputaționale permanente.

În acest context, recomandăm renunțarea la această propunere sau, cel puțin, retragerea sa din proiectul actual și analizarea sa în detaliu împreună cu un raport avizat de ANSPDCP, conform dispozițiilor mai sus citate.