Pe scurt

• Explicație: Decizia CNA nr. 116 din 24 februarie 2026, care intră în vigoare la finalul lunii septembrie, adaugă o subcategorie nouă reglementată, cunoscută popular prin termeni ca influencer, content creator sau, mai rar, vlogger. Grupuri potențial foarte largi de utilizatori care postează materiale video pe platforme de partajare a materialelor video (în care, practic, intră YouTube, TikTok, Facebook, Telegram, Twitch, Instagram, OnlyFans, dar și altele), se califică pentru a fi „serviciu media audiovizual la cerere”, și pentru a li se aplica Legea audiovizualului.

• O parte dintre acești utilizatori va trebui să se notifice la CNA. Mai exact, mai toate canalele care se adresează publicului român, au cel puțin 24 de materiale audiovizuale în ultimul an și peste 100.000 de urmăritori sau abonați cumulat pe toate canalele, au obligația de a trimite mai multe documente la CNA, urmând să primească un aviz dacă îndeplinesc corect procesul birocratic.

• The Good: Reglementarea specifică a influencerilor ar fi importantă, iar criteriile sunt relativ decente și, cu unele clarificări publicate de CNA, ar fi ușor de înțeles pentru orice cetățean.

• The Bad: Decizia CNA lasă impresia unei legiferări prin legislație secundară, pentru că adaugă reglementări care exced prevederilor legii audiovizualului. Creează o categorie suplimentară, care nu este prevăzută în legea audiovizualului și adăugă, pentru această categorie, obligații care, de asemenea, exced legii (de exemplu, notificarea prevăzută de legea audiovizualului conține cerințe mai reduse decât cea din Decizie). 

• The Bad: Notificarea pe care trebuie să o depună o parte din furnizorii de servicii media de pe platforme, este, de facto, o înregistrare. CNA poate respinge notificarea din motive birocratice, iar în Avizul dat va scrie că solicitantul „are dreptul de a furniza serviciile media audiovizuale la cerere precizate în aviz”. În mod ironic, cei care nu trebuie să se notifice conform Deciziei, nu pot primi un aviz, dar au dreptul de a furniza aceste servicii media audiovizuale la cerere.

• The Ugly: Birocrația: CNA cere documente pe care oricum statul le-a emis sau documente care NU există.

• Mai poate face ceva bun CNA? Da. Detalii în varianta pe larg a acestui articol, mai jos.

Despre ce discutăm

La finalul lui august 2026, CNA anunța că s-a publicat în Monitorul Oficial o nouă Decizie a CNA - 116/24.02.2026, care va intra în vigoare pe 27 septembrie 2026. 

Această nouă decizie adaugă, pe lângă o actualizare a unor reguli mai vechi (care nu face obiectul acestui articol), și o subcategorie nouă reglementată de CNA, cunoscută popular prin termeni ca influencer, content creator sau, mai rar, vlogger și care se numește în decizie furnizor al „serviciilor media audiovizuale la cerere difuzate prin intermediul unei platforme de partajare a materialelor video”. 

Pentru cine nu urmărește atent site-ul CNA, proiectul de decizie (într-o variantă relativ similară) a fost în dezbatere publică în 2025, împreună cu alte decizii. Atunci am avut, împreună cu ActiveWatch, mai multe comentarii generale și pentru alte decizii în dezbatere, care în mare măsură au fost respinse. În afară de BRAT, nu cred că a mai avut cineva comentarii punctuale pe bucata asta de text. 

Deși ar trebui să fie un moment de căpătâi, în care să discutăm despre rolul și responsabilitățile influencerilor în mediul digital începând cu anul 2026, din păcate, va trebui să comentăm modul de adoptare și impactul birocratic. 

Influencerul oricum are deja obligații legale din mai multe legi orizontale (cum ar fi publicitate, fiscal, proprietate intelectuală, poate și protecția datelor personale sau protecția consumatorilor, răspundere civilă delictuală), dar și specifice (în calitatea lor de servicii ale societății informaționale - vezi Legea nr, 365/2002). Faptul că unele nu se aplică arată impotența anumitor instituții ale statului român să aplice legea (în mod consecvent) și nu că ne-am afla într-un eventual „vid legislativ” neapărat de acoperit de decizia pe care o disecăm mai jos. Care, oricum, nu poate acoperi alte domenii în afară de cele deja reglementate în Legea audiovizualului (nr. 504/2002).

A. Dar întâi să înțelegem ce s-a adoptat

Decizia CNA adaugă o nouă subcategorie specifică pentru influenceri în cadrul a ceea ce Legea audiovizualului (nr. 504/2002) definește de ceva ani buni ca „serviciu media audiovizual la cerere”.

Pasul 1 - Ce canal ar fi și serviciu media audiovizual la cerere?

Practic, art. 35 al noii decizii CNA zice că un utilizator care postează video (dar NU și cel care postează exclusiv materiale audio!) pe platforme de partajare a materialelor video (termen deja definit în art. 1^1 din Legea audiovizualului, (în care, practic, intră YouTube, TikTok, Facebook, Telegram, Twitch, Instagram, OnlyFans, dar și altele), se califică pentru a fi „serviciu media audiovizual la cerere” (n.m. ignorați, momentan, fractura logica prin care utilizatorul se califică ca serviciu, dar exact așa zice art. 35), dacă îndeplinește condițiile din art. 33 din Decizie, adică dacă este un canal care îndeplinește cumulativ următoarele criterii:

a) reprezintă o activitate cu caracter comercial;

b) utilizatorul are responsabilitate editorială pentru conținutul audiovizual oferit pe canalul propriu și exercită controlul asupra selecției programelor și a ordonării cronologice în catalog/liste de redare;

c) permite vizionarea conținutului audiovizual din catalog/liste de redare la cererea individuală a utilizatorului şi la momentul ales de acesta;

d) obiectivul principal este furnizarea de programe audiovizuale și/sau materiale video în scop informativ, de divertisment sau educativ;

e) este furnizat prin intermediul unei platforme de partajare a materialelor video distribuită prin rețele de comunicații electronice.

Interpretarea mea: Criteriile b, c, e le cam îndeplinește oricine are un „canal”. 

Condițiia de la a) restrânge categoria de „canale” la cele în care serviciul media audiovizual reprezintă o activitate în scop comercial. Aici ar intra, de exemplu, situația în care:

• utilizatorul care postează video cere un abonament de la public (de ex. video-uri exclusive pentru abonați sau sistemul OnlyFans) sau cere donații de la aceștia (de ex. Patreon, Buy Me a Coffee sau donațiile de pe Twitch); sau

• utilizatorul este înrolat într-un regim de revenue-sharing de la platformă, adică primește o cotă parte din câștigurile din reclama afișată. Este irelevant dacă a primit bani (ori câți) sau nu, important e că poate să primească d.p.d.v. al termenilor platformei (și TikTok și Facebook și Youtube au astfel de programe); sau 

• utilizatorul postează video-uri care în mod direct încearcă să aibă un scop comercial - dar finalizat prin altă metodă decât prin platformă - de ex. live stream shopping (popular în Asia), unboxing-uri sau haul-uri de produse cu linkuri de cumpărare (fie afiliere, fie directe) în comentarii sau reclame directe inserate ori postate individual, sponsorizate de branduri sau prin barter; sau 

• utilizatorul care posteaza video-uri în scopul de a monetiza alte părți din profil, ca de ex. linkuri de afiliere în descrieri, promovarea unor hashtag-uri ori coduri de discount ale unor branduri în schimbul unor bani sau alte avantaje financiare sau non-financiare.

Condiția de la d) - „obiectivul principal este furnizarea de programe audiovizuale și/sau materiale video (...)” - pare să vrea să excludă anumite scopuri de publicare: de ex. publicarea în principal a unor materiale video în scop politic, uzul personal sau comunicarea internă de business nu ar intra în scopurile „informativ, de divertisment sau educativ”. 

Tot condiția de la d) îmi ridică cele mai mari dubii de interpretare. În primul rând, art. 33 vorbește de canal, deci nu vad cum un canal pe o platforma video ar avea alt scop (poate doar să testezi ceva?). 

Corelând cele 5 criterii, mie îmi pare că ordinul vrea sa excludă canalale personale sau care nu au în sine un scop comercial. De exemplu, canalul de prezentare a unei firme, cel al unui ONG care postează despre activitățile sale sau altele similare.  

În lipsa unor motive mai clar explicate ale CNA care, în mod normal, ar fi trebuit să fie în nota de fundamentare, luați cele de mai sus ca o interpretare personală, nu ca o litera de lege. 

Cel mai important este, însă, că, dacă îndepliniți aceste 5 criterii, canalul va fi considerat „serviciu media audiovizual la cerere”, deci toate obligațiile din Legea audiovizualului valabile pentru această categorie vă sunt aplicabile în mod direct (indiferent de înregistrare sau nu, despre care detaliem mai jos). Deci nu înregistrarea ar fi singura problemă de care trebuie să țineți cont. 

Dacă vreți mai multe detalii, vă recomand să consultați un avocat sau un jurist cu situatia dvs. particulară. Sunt câteva aspecte legate de jurisdicție pe care oricum nu le-am adresat, iar obligațiile nu sunt atât de clar precizate în lege sau în alte ordine CNA, de fapt, ci uneori sunt cele circumscrise categoriei generale de serviciu media audiovizual.

Pasul 2 - Cine trebuie să se înregistreze (textul deciziei zice notificare, doar ca de fapt NU este o notificare, vezi mai jos la The Bad)

Din toate canalele care îndeplinesc condițiile de la art. 33, doar o parte dintre furnizorii lor va trebui să se înscrie la CNA, și anume cei care îndeplinesc toate cele 5 criterii suplimentare din art. 36:

a) deține un canal oferit prin intermediul unei platforme de partajare a materialelor video, astfel cum este definit la art. 1 alin. (1) lit. a) din Codul audiovizualului, pe o platformă de partajare a materialelor video care poate fi accesată de publicul din România;

b) conținutul audiovizual poate fi accesat și se adresează publicului din România, precum și cetățenilor români din afara țării;

c) are un număr de minimum 100.000 de urmăritori sau abonați prin intermediul unei platforme de partajare a materialelor video sau cumulat cu alte platforme;

d) încarcă în ultimele 12 luni cel puțin 24 de materiale audiovizuale;

e) obține bani, produse, servicii sau realizează pentru sine sau pentru un terț un beneficiu ca urmare a încărcării și/sau a generării materialelor video pe canalul respectiv.

Pe scurt, mai toate canalele care se adresează publicului român, au cel puțin 24 de materiale audiovizuale în ultimul an și peste 100.000 de urmăritori sau abonați cumulat pe toate canalele, au obligația de a trimite informațiile din art. 38 în formatul din Anexa V, ca să primească un Aviz din partea CNA.

Aceasta obligație există indiferent dacă canalul este deținut de o persoană juridică sau fizică, doar tipul de birocrație este diferit. Avizul doar dovedește că, în opinia CNA, ați completat corect formularul.

Florin Grozea de la MOCAPP a identificat deja peste 8.000 de canale individuale pe TikTok, Instagram si Youtube cu peste 100.000 de abonați fiecare. Doar persoane fizice. Dacă le adaugi și pe cele cu audiență cumulată sau pe cele de pe alte platforme (hello OnlyFans!), sigur trecem de 10.000.

B. Analiza decizei

B1. The Good

E bine ca avem, în fine, o reglementare specifică care privește o nouă categorie de furnizori de servicii media audiovizuale, care e din ce în ce mai relevantă. Discuția este în toi la nivel european, chiar pentru modificarea Directivei care stă la baza legii - AVMSD. Subiectul e complex și diferit reglementat în diverse state din Europa (raport CoE). Cum ar trebui reglementat e, uneori, discutat și la nivel academic.

Reglementarea este importantă și pentru că pentru acestor furnizori ar trebui să li se aplice întâi regulile directe din legea audiovizualului (somație, amendă etc.) și nu să se ceară direct platformei să dea jos conținutul considerat ilegal (care e practica majoritară a CNA din acest moment).

Criteriile sunt relativ decente și, cu unele clarificări publicate de CNA, ar fi ușor de înțeles pentru orice cetățean care are un canal și se întreabă dacă este sau nu furnizor de servicii media audiovizuale și dacă trebuie să se notifice sau nu. Probabil sunt câteva sute de mii de oameni care au un canal și aud de o nouă notificare la CNA și încep să își pună întrebări.

B2. The Bad 

După cum scriam în 2025, „dacă CNA dorește să lărgească legislația națională în ceea ce privește categoria de «furnizori de servicii media audiovizuale la cerere», ar trebui să o facă pe baza unor criterii și proceduri transparente, astfel încât legea să poată fi predictibilă pentru subiecții acesteia”, dar și să explice unde NU se aplică, pentru că nu orice conținut audio-video în română de pe Internet este în jurisdicția CNA (deși, dacă te uiți la deciziile luate de CNA și la materialele explicative publicate de CNA, reiese altfel).

Decizia nu face nimic predictibil, ci, mai rău, creează birocrație (inclusiv pentru CNA) și reușește să confuzeze orice utilizator de bună-credință.

CNA avea 2 variante:

1. Să ceară schimbarea legii audiovizualului, ca să clarifice nu doar că furnizorii de servicii media audiovizuale la cerere includ și deținătorii de canale pe platforme de partajare video ci, mai ales, să stabilească cine trebuie să se notifice și criteriile pentru cei care trebuie să se notifice. Ideal, ar fi trebuit și să expliciteze care din obligațiile furnizorilor de servicii media audiovizuale la cerere le-ar fi aplicabile și acestor utilizatori de canale video.

2. Pentru că până acum, în condițiile în care definiția e cam aceeași de ceva ani buni, CNA a considerat că „furnizori de servicii media audiovizuale la cerere” sunt doar anumite categorii. Din lista celor 72 de furnizori, ne dăm seama că erau fie platforme de video-on demand (e.g. Voyo, Antena Play, Prima Play) sau furnizori cu domenii dedicate sau secțiuni specifice de video de pe propriul site (indiferent dacă ei le gazduiau sau le luau cu embed de pe propriul canal). Deci, nici unul doar cu canal pe vreo platforma video. Dacă vor să schimbe practica proprie de până acum, pentru că au schimbat singuri modul cum CNA interpreta acea definiție veche și să zică că, de astăzi, alți 10.000 de utilizatori/canale/furnizori de servicii media audiovizuale să se pregătească să treacă printr-o procedura birocratică, ar fi putut să o facă doar după o motivare și analiza substanțială și publică în acest sens și consultarea activă și reală a celor care sunt influenceri sau lucrează cu aceștia, pentru a înțelege nouă piața pe care vor să o introducă în reglementare. 

N-au facut niciuna. Din păcate, rezultatul e prost și alambicat. 

Legea audiovizualului include doar conceptul de serviciu media audiovizual la cerere, unde furnizorii trebuie doar să trimită către CNA o notificare - cf. art. 74 (5), cu cel puțin 7 zile înainte de începerea activității, doar cu datele generale, de contact (cf. art. 48). Nu există cerere pentru documente suplimentare. Nu există conceptul de „aviz” pentru această categorie sau „canal”. Nu exista conceptul de verificare ori respingere a notificării, pentru ca d-aia se numește notificare și nu înregistrare. Are sens.

Capitolul III din Decizia CNA, care are caracter de legislație secundară, parcă e din alt film. 

Art. 33 vorbește despre canalul care poate deveni serviciu media audiovizual la cerere, iar art. 35 despre utilizatorul care devine (sic!) serviciu media audiovizual la cerere. Art. 34 pare să implice că un serviciu media audiovizual la cerere poate să nu fie furnizat de un furnizor (?!?), dar care devine furnizor doar dacă trece prin procedura de notificare (deci dacă nu trece, nu e furnizor?). La art. 37 deja vorbim despre altcineva numit solicitant. Art. 38 e plin de detalii și documente ce exced cu mult obligația din art. 48 din lege. Cireașa de pe tort e art. 40, care zice că în Avizul dat de CNA scrie că solicitantul „are dreptul de a furniza serviciile media audiovizuale la cerere precizate în aviz”, ceea ce devine o procedura de înregistrare în toată regula. Mai mult, cei care nu îndeplinesc regulile de la art. 36 nu pot cere aviz, dar au dreptul de a furniza aceste servicii. Deci ai dreptul și fără aviz. Dar nu ești recunoscut ca furnizor prin țidula de la CNA. Talmeș-balmeș.

Pe scurt, pare ca CNA și-a făcut propria lege, mai largă și mai detaliată decât legea audiovizualului. Și proastă. Inclusiv posibilitatea de a respinge notificările, pe motive birocratice neprevazute in lege, dar adaugate în decizie. 

Articolul 39, raportat la art. 27 (10) din Decizia CNA zice clar „Notificarea (...) este respinsă: (...)”

Deci de facto e înregistrare, nu notificare. 

Așa cum am mai zis, influencerul este deja un furnizor de servicii al societății informaționale, reglementat de Legea privind comerțul electronic (nr. 365/2002). Legea precizează în mod clar că această furnizare „nu este supusă niciunei autorizări prealabile”. Nu îmi e clar cum s-a respectat aici acest principiu (mai ales ca e adăugat printr-o normă secundară), dar remarc că textul include, la final, că a trecut prin analiza Comisiei Europene pe Directiva 2015/1535, care analizează mai degrabă dacă reglementarea este un obstacol în calea unui comerț liber transfrontalier în UE. 

Noua decizie CNA nu doar că o să îi încurce exact pe cei de bună-credință, care ar vrea să fie în legalitate, dar le dă suficientă muniție celor care vor sa conteste în instanță că CNA și-a depășit mandatul legal, ba poate chiar să conteste întreaga procedură de notificare. Și cum Curtea de Apel pare a avea o sensibilitate aparte pentru CNA, avem o rețetă pentru un dezastru.

B3. The Ugly: Birocrația 

Dacă ar fi păstrat obligația din legea audiovizualului (art. 48 și art. 74 alin. 5) totul era simplu: 5 informații și o bifă, pe care orice formular online obișnuit le poate îndeplini. Asta înseamnă notificare și simplitate.

În practică, secțiunile de „notificare” din Decizie sunt un model de „cuie pe care ni le batem singuri în talpă”, atât prin:

• cereri de documente pe care oricum statul le-a emis (apropo, Legea nr. 9/2023 le și interzice să facă asta!) sau 

• documente care NU dovedesc nimic, cum este în cazul persoanelor fizice „declarația unică privind veniturile obținute de persoanele fizice din postări realizate pe diferite rețele sociale sau platforme de partajare a materialelor video înregistrată la Agenția Națională de Administrare Fiscală, în copie”. Cum capitolul „postări realizate pe diferite rețele sociale sau platforme“ nu s-a inventat în această declarația unică, CNA va putea ști, în cel mai bun caz, că ai încasat niște drepturi de autor pentru care nu s-a reținut impozitul la sursă, fără a ști exact pentru ce. Utilitate pentru CNA = 0. 

Nu ne oprim aici: stați să vedeți când își dă seama CNA că există persoane juridice care sunt comercianți și care nu pot să depună „actul constitutiv actualizat, în copie” (hello PFA!). Apropo, neîndeplinirea acestei obligațiii (art. 38 alin. 3 litera d din decizie) duce la respingerea notificării.

Bașca, art. 38(4) care vorbește de „Solicitantul persoană juridică română care nu are calitatea de comerciant”, dar care face un canal cu o activitate comercială (conform art. 33), ceea ce e cel puțin bizar. 

Iar birocrația se va lovi de alte birocrații. Chiar sunt curios ce va face CNA când un influencer din Republica Moldova, care publică în română, le va explica că nu are declarația unică. Dar oare cel din Japonia, care învață românii din țară cum să emigreze, ce document ar trebui să aducă? Si cel din Olanda? Nu de alta, dar alineatul 5 din art. 38 pare a crede că doar persoane juridice ar deține acele canale, nu și persoane fizice.  

Sunt absolut convins că birocrația din decizia CNA va fi completată de birocrația digitală din implementare, în care. probabil. vei fi obligat să folosești ROeID sau semnătură calificată ca să dovedești CNA că tu ești tu, dar nu legătura ta cu canalul în cauză (?!?). Parcă e mai simplu prin dosarul cu șină, nu? 

Și pentru ce? Care este scopul real al acestei înregistrări?

Pentru CNA, bănuim: trebuie ca pălmașii să vină să pupe inelul stăpânirii și să aibă lesa prin care pot fi mai ușor chemați la ordine.

Dar pentru pălmași? Nici unul.

Pentru utilizatorii care se uită la pălmași? Nici unul. 

Aici ar fi fost mai util ca CNA să se agite ca furnizorii să își publice pe canal datele din art. 48 din legea audiovizualului - aia e și obligația legală!

B4. În loc de concluzii, mai multe întrebări

În era evidence based decision making, oare poate CNA să explice cum au ajuns la cifra de 100.000 de urmăritori și de ce au scăzut-o de la cea de 500.000, propusă inițial? Vreun studiu, analiză de impact? Sau încă decidem pe „așa mie se pare mie”? 

Și oare ce relevanța mai are numărul de urmăritori pe TikTok, care promovează videoclipurile de la conturi noi către milioane de utilizatori? Dar în următoarea rețea socială?

Oare nu era mai bun modelul din Spania, unde au creat o categorie specială în lege, cea a vloggerilor (“usuarios de especial relevancia”), definiți pe baza unor criterii clare, inclusiv existența unor venituri de minim 300.000 de euro/an din acea activitate, și cu un set specific și limitativ de obligații legale dintre cele prevăzute de legea audiovizualului? 

Ce relevanță are un utilizator cu 100.000 de urmăritori dacă câștigă 100 de euro pe an?

Și, în fond, de ce în cazul unui canal cu text scris, cu 242 de milioane de urmăritori (hello Musk de România!), nu poate exista vreo reglementare, iar unul video cu 10 urmăritori, dar cu scop comercial are obligații acum pe legea audiovizualului?

Și ce e aia video în 2026? Un carusel de 10 imagini pe Instagram e video sau nu? Dacă nu e, atunci de ce dacă îl pui pe YouTube devine video (că acolo nu exista carusel) sau dacă pui muzică din Instagram, el rămâne postare, dar intră în feed-ul de Reels? Și dacă este, atunci de ce cele 10 imagini puse pe un site static nu mai este video? 

B5. Mai poate face ceva bun CNA?

Da.

În ciuda criticilor mele, încă cred că există o parte importantă a membrilor CNA (cel puțin în varianta actuală) care sunt de bună-credință și nu au vrut nici birocrație și nici un text juridic cu atât de multe prostii scrise în el.

În același timp, nu cred, însă, nici că suntem la nivelul responsabilității publice atât de ridicat, ca să își retraga propria decizie sau măcar să o corecteze masiv.

În aceste condiții, pot, totuși, să facă câteva chestii clare și evidente, care să ajute pe toată lumea, cum ar fi:

• Să explice în detaliu și cu exemple ce intră și ce nu intră în criteriile din art. 33 și ce scop au fiecare din ele;

• Să publice o listă clară a obligațiilor legale conform legii audiovizualului pentru utilizatorii de canale care îndeplinesc condițiile din art. 33 (ăștia ar fi mai mult decât 10.000);

• Să facă sesiuni de înțelegere a specificului influencerilor (sau celor care lucrează cu ei) în care să asculte criticile și NU „să le explice legea”;

• Să strângă întrebările legate de neclaritate a legislației și să pună toate răspunsurile pe propriul site (sau într-un video?);

• Să adopte, în practică, un model de notificare simplificat, în care doar datele din art. 48 din legea audiovizualului trebuie transmise în orice formă (hărtie, email sau formular web). Verificarea corectitudinii lor să se facă simplu, prin verificarea că  exact aceleași date sunt și pe acel canal. Varianta ultra-simplificată ar fi cea în care doar trimiți către CNA linkul de pe canal unde sunt datele din art. 48 (oricum ai obligația să le publici și acolo);

• În loc să o dea înainte cu „monitorizarea” spațiului online, de parcă ar avea cineva timp și resurse să poată să parcurgă tot conținutul pe Internet (fie și doar video), să învețe sa prioritizeze plângerile pentru a nu mai discuta în ședințe publice videoclipuri cu 10 vizualizări pe TikTok; 

• Să încerce să schimbe metoda CNA de compliance tip „vătaful cu pălmașii” & completați Anexa 5 sau luați amenda în metoda respectului față de lege, în care un influencer să vrea singur să anunțe public că respectă legea audiovizualului, să își asume public” informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor și evenimentelor și să favorizeze libera formare a opiniilor” (art. 3 alin. 2). (Asta era o glumă, nu se schimbă așa ușor :-D) 

Oare or sa facă lucrurile de mai sus?

Disclaimer: Acesta este un text scris și astfel nu cade sub incidența reglementărilor CNA. Nu vă recomand citirea lui integrală într-un video, deoarece s-ar putea ca membri CNA să-l considere dezinformare și ca atare sa fiți amendați. :-) 

---

Material conceput de Bogdan Manolea, președintele Asociației pentru Tehnologie și Internet.

Mulțumim celor care au contribuit cu sugestii și comentarii la îmbunătățirea și corectura textului.

---

Câteva articole din legislația citată, pentru o lectură directă mai ușoară:

Decizia CNA nr. 116 din 24 februarie 2026

Art. 39 - Dispozițiile art. 27 alin. (6) - (10) și art. 28 se aplică în mod corespunzător.

Legea audiovizualului (nr. 504/2002)