Comisia Europeană: Navigarea pe Internet ar trebui să fie ilegală?

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 12.1

 

Comisia Europeană a lansat o consultare privind viitorul politicii europene în domeniul dreptului de autor. Răspunsurile la chestionarul elaborat de către Comisie pot fi transmise până în data de 5 februarie 2014; ele vor fi ulterior utilizate pentru a justifica politicile propuse de Comisie – dacă cetățenii nu își exprimă punctul de vedere, rezultatul va fi o diminuare a drepturilor de a crea, partaja și avea acces la moștenirea noastră culturală.

 

Pentru a-i ajuta pe cetățeni să răspundă la acestă consultare, EDRi și alte organizații care susțin dreptul cetățenilor de a avea acces la cultură au lansat site-ul http://youcan.fixcopyright.eu , care oferă informații și sfaturi privind modul în care se poate răspunde la întrebările adresate de către Comisie.

 

Unele dintre aceste întrebări sunt fundamentale. Spre exemplu, întrebarea nr.11 ridică problema dacă publicarea unui hyperlink reprezintă „un act de comunicare” a conținutului către care se face legătura prin acel hyperlink sau o „punere la dispoziție” a respectivului conținut. În acest caz, Comisia întreabă dacă deținătorul sau deținătorii de drepturi asupra conținutului în cauză ar trebui să-și dea acordul înainte de publicarea linkului. Iar acest lucru este absurd - și Guvernul britanic poate demonstra asta. Acum câțiva ani, pe site-ul Guvernului britanic se afla un link către un domeniu Internet care, la un moment dat, nu a mai fost reînnoit de către cel care l-a înregistrat inițial, fiind folosit ulterior de către un furnizor de pornografie japoneză. În acest caz, guvernul britanic comunica în mod explicit publicului pornografie japoneză, încălcând dreptul de autor?

 

La fel de absurd, Comisia se întreabă dacă este legală accesarea oricărui site web înainte de a obține acordul celor care dețin drepturi asupra conținutului disponibil pe site-ul respectiv. Motivul pentru această întrebare este acela că o copie temporară a site-ului este realizată pe ecranul calculatorului utilizatorului și în memoria „cache” a hard disk-ului. Această copie este realizată fără acordul explicit al deținătorului de drepturi, iar regula din reglementările europene în materie de drept de autor potrivit căreia o copiere este „interzisă dacă nu este permisă în mod explicit” ar putea fi interpretată în sensul că este ilegală accesarea oricărui site care nu permite în mod explicit accesarea sa. Această întrebare a fost adresată Curții de Justiție a Uniunii Europene de către Curtea Supremă din Marea Britanie. Nu este însă clar dacă o decizie în acest caz va rezulta într-o regulă potrivit căreia va fi necesară o permisiune suplimentară și pentru a citi un ziar în sala de așteptare a unui stomatolog.

 

Principala reglementare în acest domeniu este Directiva privind dreptul de autor în societatea informațională, din 2001. Deși stabilește libertatea cetățenilor de a utiliza materiale protejate prin drept de autor fără o autorizare prealabilă, atunci când sunt folosite în scopuri educaționale, în beneficiul unor persoane cu dizabilități sau pentru alte scopuri, directiva este haotică și există presiuni din partea industriei pentru ca situația să devină și mai rea.

 

Cetățenii se pot folosi de libertatea de a utiliza opere protejate fără o autorizare prealabilă „în anumite cazuri speciale care nu intră în conflict cu exploatarea normală a operei sau a altui obiect protejat și nu aduc în mod nejustificat atingere intereselor legitime ale titularului dreptului”. Totuși, niciuna dintre excepțiile prevăzute în directivă (realizarea de parodii, utilizarea în scopuri educaționale sau în folosul unei persoane cu dizabilități etc) nu este obligatorie, creându-se astfel o situație haotică la nivelul statelor membre, care au, în total, peste un milion de opțiuni diferite pentru implementarea legislației. Răspunsul grupurilor de lobby din domeniul dreptului de autor față de această problemă nu este acela că respectivele libertăți ar trebui să fie obligatorii în toate statele membre ale Uniunii Europene, deși interesele lor legitime nu sunt și nu pot fi prejudiciate de existența acestor libertăți. În schimb, doresc eliminarea acestor libertăți și înlocuirea lor cu scheme de licențiere – iar acest lucru poate reprezenta doar o altă limitare a libertății de exprimare în Europa. O astfel de poziție extremă este greu de parodiat – dar ar fi și mai greu dacă drepturile limitate de a realiza parodii vor fi eliminate prin revizuirea cadrului actual de reglementare.

 

Informaţii suplimentare:

• Hitler ‘Downfall’ Parodies Removed From YouTube (21.04.2010)
• Articol EDRi privind legalitatea navigării pe Internet (3.07.2013)