conţinut

Tot mai multe guverne adoptă măsuri de blocare a site-urilor web ca soluţii pentru problemele legate de existenţa conţinutului online ilegal sau de distribuirea ilegală de conţinut. Fie că vorbim despre pornografie infantilă, încălcarea dreptului de autor, comercializarea de substanţe interzise sau pariuri şi jocuri de noroc online, guvernele tind să aleagă măsura de blocare ca soluţie universală. Dar cât este de eficientă acestă soluţie? Care sunt beneficiile sale si care sunt riscurile pe care le implică? Aceste probleme au fost ridicate în cadrul workshopului “Blocking content: issues, principles and paths forward”, organizat de către Internet Society (ISOC) în cadrul celei de-a şasea ediţii a Internet Governance Forum (derulat în perioada 27-30 septembrie, în Nairobi, Kenya).

Deşi toţi participanţii la workshop au căzut de acord asupra faptului că trebuie luptat împotriva conţinutului ilegal şi împotriva conţinutului distribuit ilegal, reprezentanţii comunităţii tehnice şi ai sectorului privat au atras atenţia asupra faptului că blocarea site-urilor web nu reprezintă cea mai bună soluţie pe care autorităţile o pot adopta, deşi poate părea cea mai la îndemână. În acest context, discuţiile s-au concentrat asupra faptului că blocarea site-urilor web nu numai că nu soluţionează problemele existente, dar afectează stabilitatea şi securitatea Internetului, având astfel efecte negative, neintenţionate:

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.18

Curtea Constituţională franceză a decis, în 16 septembrie 2011, că administratorii site-urilor web (cum ar fi editorii de bloguri şi forumuri online) nu trebuie să răspundă penal, în mod automat, pentru comentariile postate pe site-urile lor. Acţiunea a fost intentată în instanţă de către o companie de distribuţie împotriva unui blog creat de către unul dintre francizaţii săi, blogul respectiv conţinând comentarii critice ale cititorilor la adresa companiei mamă.

Curtea a argumentat că editorul online nu are cunoştinţă, în prealabil, despre conţinutul comentariilor postate pe site-ul său. De asemenea, comentatorul poate să rămână anonim şi greu de identificat. “Posibilitatea identificării autorilor mesajelor prin intermediul datelor de comunicare stocate de către operatorii tehnici este mult prea incertă pentru a putea constitui o garanţie” a spus Curtea. Întrucât site-ul nu poate identifica autorul comentariilor, neputând, astfel, stabili/transmite responsabilitatea, este inacceptabil ca editorul site-ului să fie sancţionat pentru mesaje despre care nu a avut cunoştinţă înainte de publicarea lor.

Curtea a explicat şi faptul că legislaţia privind mass-media, care conţine prezumţia responsabilităţii pentru directorii unei publicaţii, nu s-ar aplica direct în acest nou domeniu.